să fie o apă prin care nu poți vedea mai departe
o frunză peste care nu poți trece
să fie visul împlinit peste buze tăcute
un anotimp
un cerc
un pas
un val peste nopțile promise
să fie o poveste cu miros de castane coapte sub stâncă
o mână care să-mi tacă numele
un maxim de zi într-un zâmbet
uite cum nu pot spune de ce azi sunt mai mică în ochii tăi vânduți vieții
să fie fântâna cu promisiuni scrise
stau să mai urc o scară arsă cu vise
pentru că te iubesc și pentru că mă trăiești
iubirea mea
dau timpului răgazul meu, dau clipei ce nu s-ar aștepta să vrea și dau tot ceea ce-mi aparține lumii.