Meandre 39-la pescuit cu cârnați

S-a așezat pe bluza de trening, a scos o bucățică de cârnat și a pus-o în cârțig. Apoi, în a doua lansetă a pus cașcaval. Þigarea lăsa fumul să se disperseze încet și albăstrui în aerul rece. Pe celălalt mal mai era un pescar. Mihai s-a strecurat în pânza de gânduri referitoare la Florentina. Dorul de casă era prezent dar mai ales de copil. Liniștea și gândurile i-au fost tulburate de un om care s-a apropiat discret cu o undiță în mână:
-Jó napot!
-Hello, és te! - atâta învățase și Mihai să răspundă la bună ziua.
Apoi maghiarul a-nceput să turuie arătând la cașcavalul tăiat pătrățele și la feliuța de cârnat
Mihai i-a oferit și lui, maghiarul a continuat să turuie iar Mihai a conchis:
-Nem tudom, hogy a magyar !-
Pescarul s-a așezat alături, a scos din geantă un scaun pliant și câteva cutiuțe cu momeală oferindu-i cu generozitate lui Mihai.
Ajutorul camaraderesc a dus la schimbarea momelii cu niște boabe de porumb moi și aromate și niște biluțe moi, de culoare maro, cu un miros mai puțin plăcut.
Nemișcarea cotropise lacul iar liniștea era când și când spartă de câte un lătrat sau un foșnet a câte unui stol de gâște sălbatice, la pasaj.
Vârful ambelor lansete a prins viață simultan, Mihai s-a precipitat amintindu-și că cine aleargă după doi iepuri nu va prinde niciunul, concentrându-se numai pe una dintre lansete.
Maghiarul s-a ridicat și a înțepat peștele din cealaltă. Doi crapi frumoși de peste trei kilograme au poposit pe mal. Mihai a păstrat unul dintre pești ca să ceară la bucătărie să fie gătit și se pregătea să-l elibereze pe al doilea. Privirea maghiarului a fost suficientă ca Mihai să il ofere.
Au făcut schimb de țigări și Mihai, așa ca un experiment, i-a spus că este român, citind rar din ghidul de conversație:
-Ich bin rumänischer.
Spre surprinderea lui Mihai interlocutorul a zâmbit răspunzându-i:
-De unde ești, din România?
-Din București, dar și dumneavoastră sunteți român?
-Nu , eu sunt maghiar dar mama și bunica s-au născut în România, la Cluj.
Cei doi s-au ridicat strângându-și uneltele și au constatat că sunt cazați la aceeași pensiune.
Drumul l-au făcut sporovăind despre vreme și printre altele omul a făcut referiri negative la adresa lui Ceaușescu.
Aceeași teamă purtată cu sine și peste graniță l-a făcut pe Mihai să evite continuarea discuției pe tema lui Ceaușescu.
Seara s-a scurs plăcut cu Matei și cu familia acestuia, la o masă, mâncând pește prăjit, mujdei și bând vin de Tokaj. Mămăliga a fost cerută de Matei mai mult pentru Mihai.
Dimineața Matei urma să plece cu familia, cu mașina, spre Praga.
-Nu mergi cu noi? Mai avem un loc în mașină.
-Dacă mă luați aș merge dar nu până la Praga. Aș vrea să mai fac o escală până voi ajunge în Praga, poate la Brno. Aș vrea să mai pescuiesc într-o apă până voi ajunge la Vltava.
- Foarte bine! Dimineață, după ce mâncăm, pe la ora opt plecăm.