noaptea asta are aripi de libelulă
privesc prin ele cuțitul lunii
cum caută drum
voi muri odată cu ea
stângaci
rugându-mă la genunchi să nu-i doară
țărâna va urca pe sub piele
va netezi ridurile din gând
apoi își va plimba degetele pe tâmplă
și-mi va împleti părul cu lilieci -
ultimii din acest anotimp
Dumnezeu mă va azvârli într-o sobă
așa i-am scris
iar liliecii vor chițăi nevinovați
fordul meu bătrân va claxona singur
câinii mă vor căuta prin copacul în formă de haiku
pereții dispăruți vor reveni
cenușa va lua forma mea în balansoar
și va privi fix
verde
adânc
răsfirând pletele timpului
lasciv
pe câteva cuvinte...

București - 4 Decembrie 2016