Noapte

Cine-și duce vălul negru
Printre frunze de rugină
Alunecând ca o nălucă
Pe cărarea din grădină?

Are-un dor așa de ducă
Pe sub luna bosumflată,
Ce se-ascunde-ncet, năucă,
Printre vârfuri, alungată.

Cine?

Cine-n visele de toamnă
Se coboară, se ridică
Și se plimbă ca o doamnă
Peste văi și munți în pripă?

Cine-mi bate la fereastră
Pe la orele târzii
Și pe zarea cea albastră
O transformă în stafii?

Cine?

O fi marea-nvolburată?
O fi vântul printre șoapte?
Sau o văduvă curată?
Nu e.
Iată:
E doar noapte!

(4 Decembrie 2016, Consuegra)