Mâța era o șarlatancă lungă
iar eu o uram când
lingea pe sub farfurie gâtul oalei de lut
în care stătea la prins laptele vacii

din punctul de vedere al pisicii-mamă
sufeream de sindromul copilului nedorit
așa că-mi trăgea ea câte o mângâiere pe gleznă
din când în când
mai ales că făceam împreună razii la poartă
să-mi aștept sorcova

dar sorcova mea sta în frunzar da da
bunicul a ridicat cu furca câteva ramuri fragile
și eu cu palmele mele mici
m-am strecurat adânc după buchetul
cu frunze mai puțin mohorâte
coborat din falnicul arțar de pe luncă

și nu mi-a mai trebuit din iarna aceea
nicio sorcovă de hârtie creponată
pe care sa mi-o turtească mereu pisicile

așa mă vrăjise
sunetul unic al frunzelor jucăușe
deasupra ninsorii