în simțuri e travaliu de versete,
icoană-mi ești pe-altarul din retine,
acolo-mi țin sărutul către tine
și-s nopți de carnea noastră să însete...

în teatrul clipei cad mereu cortine
actorii de a fi să se îmbete
că plouă în hârtii cu alfabete
ce în peniță-au căpătat destine.

te înpruncești, să nu mai pipăi chinul
de-nșir pe ață vorbele ursuze
și iar mi se scurgea din vene vinul...

ci drumu-i pur, nu-i van de călăuze
când urlu-n stih ce-abia de e suspinul;
e plin văzduhul de mirări de muze...