Fără de răgnete
ies mugurii din seva ramului
se zoresc fluturii spre zbor
ori păpădiile se dau de-a dura
vânzolind întreg universul

lumina ta însă n-o ții prea alăturat
să vezi și calea

soarele nu încarcă fața ta în gânduri
și nici aproape nu vine
momentul în care ai tăria
să te răstorni pe proprii genunchi
ca să te arăți ție însuți
cu adevărat

apoi deschizând ochii larg
să te crești
spre lume altfel