Am adunat de pe o bancă
Goală, dintr-un parc,
Inveșmântate-n frunze ude,
Eliberate dintr-un arc,
Gânduri și amintiri trecute,
Parfumuri tainice, esente fine,
Rețete-ascunse ale magicei puteri
Ce-o poartă doar aceia care,
Tineri atunci, bătrâni acum,
Ne sunt mereu 'nainte cu un pas.
Mă-ntreb cum de mai pot ei, dragii,
Să ne mai care și pe noi
Cu viața noastră, cu necazuri
Și să mai fie zâmbitori?!
Minuni de oameni, generații sfinte,
Părinți-copii, copii-părinți,
Voi știți mereu atât de bine
Să fiți cu noi și-n bucurie
Și-n tristeți!