s-a rătăcit spre tine-n miez răvașul
și îți scriam tăcerea că mi-e coaptă
dar nu-i destulă fără a ta șoaptă,
se-ascunde-n umbra proprie doar lașul.

puțină este clipa fără faptă
de doi să lege timpul, nărăvașul
spre mâine merge-n vremuri, uriașul
secunda spre crepuscul se îndreaptă.

se naște rațiune-n ou de gânduri
uitate-s vise în alcovul minții
mereu rodești mai multe în aflânduri.

și plâng în a ta lacrimă și sfinții
în racla lumii, stând sub cer de scânduri
iar cuie-s razele din sori, cuminții...