Iubesc și vânătul din nori
Și plopii înverziți, înalți, ce-nțeapă cer
Și hala părăsită, de uzină, cuib de ciori
Și, steagul care fâlfâie pe acoperiș stingher.

Iubesc dealul cu părul des de pomii creți
Și asfaltul din parcare, colorat de atâtea automobile
Și pe bărbatu-n uniformă, cu umărul în epoleți…
Și supermarketul și, atâtea magazine încântând femei-copile.

Iubesc vântul ce adie cuplurile cu mașini,
Atașați unul de celălalt, ca filmul pe-un parbriz
Și brazii ca săgețile, cu izul de rășini...
Iubesc picuri ce curg de prin vreun Arctic, fără aviz.

Iubesc ziduri de blocuri gri, sparte-n ferestre
Și bolta ce ochii-mi colorează în petece albastre.
Iubesc necunoscuți ce se perindă, încă frumoasele neveste
Și, mai ales iubesc flori pe-un balcon, umplând ghivece, glastre.

Iubesc aerul ce mă scaldă, ce-n plămâni l-absorb
Și aș vrea să pot să-l port cu mine în plecare,
Precum și ochi să-i moștenesc, de după orb...
Să mă pot îngropa un album… că hârtia nu moare!...
30.05.2014