44 de ani și nimic important...
doar un fir de lumină subțire
pe sub ușa închisă

noaptea e cel mai frumos mormânt
al sufletelor noastre încă treze
când ochii ni-s întorși spre vis
către nimicul din noi înșine

There’s a killer at the door, darling
Please don’t open, it’s just the Time…

fiecare clipire mă duce înapoi
între faldurile călduroase ale copilăriei
în orașul în care ploaia se oprește numai
pentru a da răgaz copiilor să ia masa
cu părinți bătrâni și tot mai absenți
căci jocurile lor
încă-mi mai pâlpâie stingher pe retină
amintind de zborul tăios al pescărușilor

There’s a black bird at the window, my dear
Don’t let it fly, ‘cause that is my soul

numai o copilărie perpetuă
ne-ar mai putea salva
de neputința de a simți
cu fiecare oră
tot mai adânc
frăgezimea
neantului

©Florin Hulubei