de la o vreme în mine și-a găsit adăpost
o umbră care a rămas fără corp de la naștere
am găsit-o dormind ghemuită sub stern
mi-a adus aminte de mine și de iarna lui ‘90
cînd am fugit prima oară de-acasă și-am dormit sub o scară de bloc
am lăsat-o să stea
fără obligații
i-am spus prietenie cu beneficii
sunt un om ușor locuibil și-n plus
oamenii se uită altfel la tine cînd
ești locuit(o fi probabil un semn
de maturitate)

de la început ne-am înțeles super ok
ne țineam de urît unul altuia
duminica la liturghia solemnă cînd preotul
ținea predici sterpe îi număram
greșelile de gramatică
ieșeam în oraș să vedem cum semafoarele
își schimbă culoarea
era festivalul nostru secret al cireșilor înfloriți
cînd treceau în viteză mașini de lux
ghiceam în plăcuțe de înmatriculare oamenii de afaceri
și ce viitor îi așteaptă
mergeam fără nicio direcție căutam
străini rătăciți care-ntrebau în ce direcție se ajunge
mai repede la europeană

o dată pe lună visam că am fractură de craniu
și-n vis nu era nimeni să-mi spună un singur cuvînt
de încurajare
toți cunoscuții scrîșneau bucuroși:
am primit ceea ce merit pentru că dumnezeu
nu bate cu parul
ea le răspundea revoltată
oamenii buni nu primesc niciodată ce merită altfel
ar fi niște oameni obișnuiți
iar dumnezeu nu-și murdărește mîinile cu un par
are destui lingăi care vor să-i intre grații
ca să mă simt mai bine închipuia cîte-o nuntă
ca pe vremea cînd eram copil și rîdeam de țiganii
tocmiți să cînte la acordeon și trompetă apoi
așteptam să arunce mirii monede și bomboane gumate

cînd ploua simțeam o durere în oase
cei obișnuiți ar fi spus că-i un simptom reumatic
eu știam că e tristă ca un orfan care-și caută
părinții săi naturali
ca s-o înveselesc ne completam reciproc frazele
ne uitam la reluări cu marele premiu la snooker al scoției
cînd a cîștigat marco fu titlul
era festivalul nostru secret al dragonilor înfloriți
știam de pe-atunci că va veni ziua mă pregăteam pentru asta
cînd voi găsi locul ei gol și călduț
ca un bot umed de animal
și-a venit ziua cînd sub stern s-a făcut gol și călduț
ca un bot umed de animal
am înțeles în sfîrșit:
inima deschisă care nu spune o poveste
nu primește oameni