în plânsul tău o umbră te străbate
te-ntreci cu ceru-n lacrimilor luptă
zburarea ta spre zare-n văz e ruptă
și mai și ninge, rosturi necurate.

și-i mai aproape, țâța verii, suptă
acum de-omăt, de iarnă în erate;
canicule n-am zodii preferate
dar nici așa, cu vreme dedesubtă.

ci în privirea ta e grea osândă
și Dumnezeu e parcă interlop
iar îngerimea Lui ne stă la pândă.

din ploaia asta n-a rămas nici strop,
e doar ninsoare-n apa cea plăpândă,
de-amurg în dimineață de ciclop...