|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Acest vis uitat în zorile gândului
■ Lascaux
■ Vine primăvara...
■ de-aș inversa cifrele vârstei, aș fi
■ Poem pentru Toșa
■ Seif în proscomidiar
■ O clipă de intruziune
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colț al muzeului de vise pierdute
■ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
■ domnu’ pal
■ am şi eu un if
■ Baladă de plută pe margine de flux
■ iarna de carne
■ nu pot respira
■ supradoză de nimic
■ Sonet (CCCLXI)
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cel mai singur om poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Friedrich Nietzsche [Friedrich_Nietzsche ]
2017-04-24
| |
Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
Acum, când zilei
i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor
murmură-o nouă mângâiere,
și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,
grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –
de ce nu dormi tu, inimă posacă,
de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…
pe cine-aștepți cu patimă?
Traducere Simion Dănilă
|
|
|
|