e-atâta liniște dincolo de retină
și limpede,
îmi simt glasul de bună vestire,
coase-mi ochii
ca să m-ascund de umbre și somn cu prihană!

în nopțile astea neterminate
îmi ești aripă de înger, floare fără margini
și liniștea devine vorbire fără sunet
nedeschis, ca o pânză de păianjen.

nu-mi va fi ochiul martor
unei morți sublime.