adoarme bezna-n patul nopții iară,
în dimineață e lumină vie
sub nalta însorită poezie
a zilei unui vis pictat în ceară.

a fost pe-alocuri gând și insomnie
și demonul iubirii, care zbiară
pe limba lui de carne, dulce fiară
scriind poeme-n pielea rumenie.

trudiți de-amor, aceia-n somn se-aruncă
în așternutul de plăcere ud
șoptind mereu, din dragostei poruncă.

în poala unui timp adesea crud
vânez gustoasa clipelor ieruncă
și raza bândă din privire-aud...