sufletul meu cere mângâierea cerească
prin pocăință să obțină iertarea
pentru întunecime o lumină să crească
crucea-mi să fie ușoară ca boarea.

este joc și grație în formele de viață
timpul e solemn leagăn de amintiri
soarele prietenos mă mângâie pe față
iubiri pasionale frâng dezamăgiri.

înalț o venerație spre univers sublim
pentru demiurgul în toate prezent
recunoștința crește în forul intim.

pe credința sfântă pun mare accent
mă confesez la sfinți cu poeți mă anim
concentrată zilnic pe avânt transcendent.