Între mine și însămi
tăcerile de care mă răpești
insistent
vor mângâia funebru
urma unui trup…

Mă declar definiția beznei,
cea prin care se pot vedea
stele, comete, pulsari…

Dacă privești,
Dacă privesc,
Dacă privește.

Voi ști să îmi pun buzele
pe roșul unui sânge astral....
Prin cuvintele mele
se strălucește
subliminal
speranța
din atriile mele:
să fiu iubită,
să iubesc…

Iert,
Iartă...

Întunericul meu
vă va îmbrățișa lumina,
ochii mei nu vor vedea
pernele sicriului,
pătura dantelată a ierbii...
Doar voi veți străluci cu ochii mei... De-a poezia.