noaptea când mă năpădesc gânduri confuze
iar fac disperat apel la steaua mea
întâlnesc poeții drepte, lucide călăuze
ce-mprospătează timpul pe subtilă rețea.

mărturisiri de veac abandonat de zei
îmbrățișări de sfinți ca de sacre icoane
ostași care se luptă cu nourii grei
s-apară curcubee pentru triste canoane.

poeții sunt chei la magic univers
deschid orice poartă, zăvoare topesc
la steaua din care se naște un vers
mă aplec, mă închin, mă opresc.

pentru drum închis găsesc un revers
fac salt înaripat cu suflu ceresc.