A fost de-ajuns doar o secundă
Ca valul ce izbea în țărm mereu
Să se rupa într-o undă
Ce străbate-al lumii-ntreg careu.

Purta valu-n el lumină,
Însă stânca fu de noapte
Și găsi in el pricină,
Că lumina-i spune șoapte !

În șoaptele luminii moare
Și se pierde-n întuneric
Căutând a soarelui candoare
Ce să-l facă iar puternic.

Lumea-i toată asfințit
Iară noaptea stă să vină
Valul spart s-a rătăcit
Și caut-o rază de lumină !