pe țărmul iubirii nu e loc de furtună
doar valuri albastre să umezească urme
de săruturi tandre sub clarul de lună
șoapte mângâieri nicicând să se curme.

plutesc pe valul mării liniștite
și pescărușii zboară deasupra mea
în fericirea mea razele-s împletite
purifică la rădăcină nostalgia grea.

mă tot întreb cu visele din mine
ce să mă fac cum să le dau un rost?
unde pot să le alătur clipelor divine?
cum să fac timpul să nu fie anost?

port în mine viața superbă nestemată
stăpână peste suflet- iubirea fecundată.