pe muntele Omu mă surprinde ecoul
este strigătul meu la cerul albastru
bătrânețea e grea și nu sunt eroul
care știe să lupte cu fiece dezastru.

îl strig pe Dumnezeu cu toată puterea
să pătrundă în mine să nu întârzie
vremea mă răscolește, puternică-i durerea
îi cer cu disperare sănătate târzie.

mă gândesc la moarte în ultima vreme
nutresc în taină să fie calmă, blândă
mi-e frică mă-nspăimântă bolile extreme
sunt prea mulți viruși care stau la pândă.

dar știu că după moarte voi trăi prin poeme
lumina fericirii în neamul meu s-aprindă.