1).
Și se făcea că merg tiptil, numa' pe iarbă
Și că trăgeam numa' puțin mai greu, pe nas, la deal.
Aveam de gând s-ajung pe unde n-aveam treabă
În consecință mi-nhămasem, la bretele,-un cal.

3a).
Da', stai, să zic: că te vedeam și te-auzeam obez
Mărită de vreo șapte ori și mă întrebam cu spaimă
Cum poți să râzi de timp, în timp ce eu nechez
Și-ți pasc semințele de cozonaci, din palmă.
Nu pot să-ți recunosc: mă urci pe lustră des.
De câte ori ocazia s-arată,-ți dau târcoale.
Iar de-oi rămâne fără, rămâne de-nțeles:
Am să mă lupt cu mine doar.
Cu mâin'le goale.

3b).
Îți spun, sunt sas.. sunt șest... șunt, dreagă, sas-ti-sit
Fin'că la mine-n cap, cumva, m-te-ai curmezit.
La liră, ori la Lido, orilalitru-ți cânt, din drâmbă
Croit dintr-un vițel și-o scândură mai strâmbă.
Smierlit, eu lup vopsit, te latru. Idolatru.
Asist perplex cum capra-mi crapă capu-n patru...

2).
Și, bref, îți povesteam despre un somn
Al rațiunii de a fi. Născut balaur
Eu m-am visat urât și te-am visat din aur
Și-am mai visat cum se juca un domn
Cu frumusețea ta interioară
Și cu arhitectura-ți de vioară.
Iar eu tttrăgeam la deal, pe iarbă...
(Iarba trăgea și ea
Să moară).