bolnavă fiind de tine
ai zis bogdaproste
și m-ai rebotezat Ilinca

mai știi să asculți
dincolo de pădurea copilăriei aș striga
cu-cu
dar nu mă vezi și nu mă auzi

(petale de mac
roșu frânt pe o gură oarbă)

sunt aici vie și moartă
între două stări
între două straie
de nuntă de moarte
port pe tălpi necuprinsul drumurilor făcute și nefăcute încă spre tine
urmele săruturilor le-am ascuns în fusta care-mi apăra visele și tainele
la cingătoare
iarbă de mare
mare să fie norocul și izbânda de voi ajunge până la tine
iar bluza mi s-a încolăcit la sân
o parte lapte de cuc și trei de lumină din stele căzătoare
ce-au murit la nașterea iubirii noastre

cu-cu

și palmele unde ți-ai ascuns țigara și paharul de votcă
palmele calde umede cu care mă făceai trup de iarbă
răsucit în brațele tale
unde ai așezat cafeaua și râsul ce inunda vara
și iubirea și fluturii
și broboada maicii pitulată lângă căpița de fân

m-ai exilat pe un continent interzis
pe continentul unde femeile fără trup râd a pustiu și-a lacrimă
(li s-au răcit trupurile de la atât foc și cenușă )
îți trimit un semn
sau poate ar fi mai bine un cântec
cântec de amurg copt în pământ fierbinte
aromat cu frunze de lună
hai să ne iubim prin verde de seară târzie
să ne iubim în sunet de tobe
pe țărm de neuitare
unici și goi

cu-cu

sunt aici
ascunsă după puștoaica ce-am fost odată
aici
pitită în gândul ce-mi sugrumă amintirea
aici
port pe umeri amprenta degetelor tale ca niște șerpi ce șuieră în noapte blesteme
m-ai aruncat pradă
moale caldă cu Ilinca în pântec
acum amândouă am uitat să cântăm