Toamna-n susur și suspine,
Calcă-n maturi, pe ciorchine,
Și stârnește pe ogoare,
Hărnicie, fremătare.

Galben, parcă te-ncălzește,
Din pănuși foșnind, zâmbește
Fruct cu boabele lucioase,
Ce pune mălai pe masă.

Iată, poala sa bogată,
Cu legume încărcată,
Gata-i, gata-i să plesnească!
Izbutește s-o urnească,

Și-o răstoarnă cu răbdare,
Belșug dulce de culoare;
Iar din saci și-un buzunar,
Burdușește un hambar.

Șterge fruntea asudată,
Și din pleata răsfirată,
Scutură frunze-n rugină,
Ce s-au prins ca la regină.

A pleacat înspre livadă,
Cu un coș cât o tornadă,
Și-a cules prune și mere,
Nuci cojite, piersici, pere.

Se uită-ndărăt mirată,
Plugul face brazdă lată,
Peste miriștea pustie,
Măreț trai în dinastie!

Istovită, colo-n vale,
Văicărindu-se de șale,
Îl rugă pe un scaiete:
”Fă-mi te rog, un ceai, băiete!”