iubirea mă transpune într-o toamnă blândă
reflexele de fericiri lucide mă asediază
zâmbetele luminii lasă urme-n oglindă
sufletul în muzica vremii valsează.

mi-e sete de-un izvor cu apă cristalină
în care razele se scaldă ore-n șir
vai cât îmi e de dragă lumina lor calină
în care gânduri negre din noapte deșir.

trăiesc intens visul devenit realitate
sunt poetul sufletelor visătoare
versuri curg ca râuri de serenitate
născute din credința purificatoare.

fermă dau onorul vieții cu solemnitate
scriu odă fericirii pe portativ de soare.