bogată sunt în amintirii cu anii tinereții
când alergam spre viață plină de speranțe
când la cenacluri dese întâlneam poeții
frumoșii visători completați de creanțe.

ani de miraj și grații nu știu când au trecut
dar au lăsat în urmă amprente de iubire
astăzi am înțelepciune nu mă simt pierdut
căci și la bătrânețe sunt sorți de împlinire.

a mai trecut o vară, și-a făcut bagajul
a luat cu ea lebede, rândunele, cocori
toamna e mohorâtă s-a pierdut mirajul
grădinilor de vis, complexități cu flori.

invoc lumina sfinților să-mi redea curajul
să lupt cu demonii ce fură a vieții comori.