luna a rămas prinsă
în plasa de pește a tatei
se zbate sub șopru
mă tem c-o să se usuce
întunericul răsfir
fotografiile
pe masa din antreu frigul
își bagă și el nasul adie amintirile

ies toți și se așază așa
de aproape încât
mi-e greu de lacrimi

timpul
o undiță uitată
în coadă de pește