fugiți, fugiți, ne năpădesc
cuvintele ies puhoi din canalizări și se cațără pe picioare
urcă poticnit tot bustul, se agață de pielea creponată a gatului și...
nu deschideți gura, riscați să muriți sufocați
cuvintele dau năvală, dinții explodează în schije mărunte
ducând cu ei silabe desperecheate
lumea fuge scuturându-se
trupuri cad zvârcolindu-se la pământ
ne călcăm în picioare, avem gheare, pinteni, colți
cei mai puternici rezistă
dar undeva...în spate... printre cadavre
tăcerea se apleacă să vadă
ce culoare politică au cuvintele