Ce veselă sunt în dimineața asta, dragul meu,
sunt ca o revărsare de râu
pe tapet, pe podea, în ciupicii cu veverițe,
apa mi se scurge din plete ca Jiul care străbate Oltenia,

trebuie să trecem cu bine catastrofa aceasta,
ruperea de artere,
liniile șerpuitoare care duc spre sfârșitul lumii,

e ultima dată când mă mai vezi
cu iia lipită de trup, cu apele descusute,

ne iubim ca Eros și Psyche,
pe malul meu drept e ascunzișul meu, e liniștea mea,
pe malul meu stâng geamuri sparte,
păsări înecate,

știu că e un clișeu să-ți spun asta, dragul meu,
dar afara plouă torențial
și ploaia aceasta care e magie, e luxură, e dragoste,
e și moarte.


DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII