agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 633 .



poveste...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cosmacpan ]

2017-11-17  |     | 



un om călare picta depărtările șușotind
hai Rosinanta că balaurul ne-a înghițit pe amândoi

mergeam la pas printre șiruri de lepădături și aruncături
care șchiopătând, care târându-se,
care trăgându-se în mlaștina îndoielilor
cuvinte lăsate să piară în amarul lor

înainte vreme, după fiece bătălie
veneau de ambele părți să-și adune morții
să-i grijească și să-i plângă
dar în războiul asta, cuvintele sunt date uitării
cine trăiește trăiește
cine nu, să-i fie uitarea ușoară

și cu cât mergeam mai mult
cu atât cerul și pământul se îngustau
întrețesându-se într-o punte
strecurată prin urechile acului
și scăldată în noduri și suspine
iar la capăt, în față porții
era chiar Moșul
cercetând traista și sufletul fiecăruia
iar eu cu sufletul plin de toate nespusele
am primit învoire să-mi văd de ale mele

de la poartă mai în sus
unde vorbele m-au dus
să-mi arate ce-au pățit
cele ce nu au murit

și am trăit văzduhul plin de vorbe goale
puzderie, colcăială, trăindu-se unele peste altele
luându-și aerul, strivindu-se bombastic
strecurandu-și ghionturi epice
și emoticoane gratuite
și-atunci mi-am strâns spusele și nespusele la piept
și cu privirile trăgând brazdă-n tăceri
am trecut marea de cenușă
a goliciunii și urăciunii

de la poartă mai în jos
toate vorbele-s pe dos
și-or trăi de n-or muri
dar mult se vor chinui

ce-i în sus este și-n jos oglindit fără folos
viermuială, colcăială, numai vorbe de ocară
vorbe goale, fără viață,
ca o sumbră dimineață

de la poartă pe drum drept
primăvara o aștept
să-mi grijesc cuvintele
ce-înfloresc ca florile

unduirea vocalelor, sincoparea consoanelor
toate arătau apropierea de împlinire,
un pas în cerc și-unul pe loc, rotirea păsării de foc
cerul curgând aproapele și desfrunzind aripile
vârtejuri de cuvinte amețitoare
țâșnind în jerbe eliberatoare
nasc roiuri de silabe-dor
și-n arderea de tot din tot
tot inutilul,zgura, cad în foc
și-n taina zămislirii fără-a fi născut
rămâne pur cuvântul
ce-a fost dintru început

limba mi-am încălecat
și în lume am plecat
să îmi semăn vorbele
să înfrunt uitările


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!