împărății de umbre ceasul zbate
în apa unor clipe tulburi, rele
în miez purtând o moarte-n har de stele
ce-n lumânări pe boltă-s adunate.

cu rațiunea-n tristele atele
de alb rănite-s gândurile toate
zăpezi de insomnii ducând în spate,
făcând cu noaptea schimburi de inele.

și cununați de iarnă, neaua vine
ne fie cumințenie de zestre
în văzul ce-n destin îmi aparține.

icoane de omăt îs la ferestre
tăcerea vrajă de mirări conține
neauzite cântă-n duh orchestre.