Un muget vibrează în noaptea efemeră,
Telefonul dansează ciudat pe noptieră…
Buimăcită şi mirată Văduva Vera tresare!
Se gândeşte înfiorată: Cine să fie oare?

Deschide telefonul-Luminat de un mesaj
Care îi alungă somnul în fostul ei mariaj…
I se-nmărmurează faţa, pieptul i se lasă,
Se ridică-Respiră cu greu prin ceaţa
(Creată de-a ei frică…)

Cu mâna tremurândă și inimioara-n cleşte
În noaptea furibundă mesajul îl citeşte:
„Nu mai ştiu de tine! De mine n-ai uitat?
În paradis mi-e bine dar sunt neîmpăcat!

Pe rând plecară toate din viaţa mea şi-s eu
În locuri minunate Iubit de Dumnezeu…
În ceas de veşnicie cu lacrimi te aştept,
Fruntea pe vecie să ţi-o alint: La piept!

Ai petrecut bune şi rele de când am apus-
Să răsar prin stele, printre îngeri-Sus…
Acum a sosit timpul din nou să înfloreşti
Dacă vrea şi iubi poţi să te recăsătoreşti…"

(Mesajul îl citeşte, fostul e şarmant;
Vera se căieşte-Privind la amant...
Este poetul Buddy, mereu recalcitrant!)

,,Acum te las cu bine! Fii fericită pe Pământ
Cum ai fost cu mine în legământul sfânt!"

O lacrimă salină îi curge spre guriţă
Lăsând o rouă lină pe chipul de garofiţă.
Nu l-a uitat pe Mișu dar firea-i de felină
O arde-n flurași-Ce-o fac acum blajină…

Și este atât de bună în văduvia-i fină,
O șoaptă într-o rună rămasă în lumină…
Capul și-l lasă dulce spre tânărul iubit,
Mesajul pe o cruce deja l-a răstignit!

Emilian Oniciuc
Revizuit: 23.03.2023