oamenii trec prin viață ca biscuiții pe bandă rulantă
cine oare o să-i guste? în ce cutie or să aștepte? pe ce raft?
eu am căzut... am ieșit din rând...
și mă aștept să văd lumea
altfel. de jos

cuvintele strigă în urma mea speriate,
hei, cui ne lași? întoarce-te
torna, torna fratre
dar zilele mă înghiontesc
coroana de spini mă îngână
și până și cuiele
se culcușesc în palmele mele

cândva, demult, mă înveleam în ninsoare
acum mă dezbrac și mă șterg în soare
mă spăl în lacrimile cerului
mă svânt în tăcerea pământului
alungat, prigonit
de nimeni dorit

celor ce simt tăcerea să facă pasul cu mine