cuvintele se înșiruie în pas egal, monoton, cântat
pe întinderea fierbinte a colii albe
sub soarele arzător al convingerilor
că destinația poate fi atinsă
numai sub îndrumarea inspirației

de mii de ani, cuvintele își urmează cursul firesc
și străbat aceleași întinderi aride
legând un vis de altul într-o continuă poezie
așa cum numai nopțile mai știu ridica imnuri lumini

ochiul ostenit caută
mirajul sacrifică depărtările despărțind realul de ireal
cândva palmierii aduceau alinare nisipului
și izvoarele aduceau din adâncuri
lacrima nespuselor