te-ai trezit închis într-o cameră
decorată cu gust
nu poți să te plângi prea tare
doar că are o singură ușă cu un vizor
la început ți-ai lipit ochiul de el oarecum curios
dincolo beznă și atât
dar de atunci nu mai mănânci nu mai dormi nu mai faci dragoste
privești întunericul prin cercul tot mai mare
din când în când auzi un ticăit familiar
îți imaginezi un coridor foarte lung și la capăt neîndoielnic o salvare


în spatele tău zidurile au coborât de mult
ai uitat oricum dacă ești înăuntru ori afară
a rămas doar o lentilă
o bucată de cer ce desparte un om în doi oameni
ochi în ochi într-un joc pe viață și pe moarte
oare cine clipește primul
cine este o poză uitată într-un sertar al pământului
cine real