un gând este eșafodul pe care se sacrifică femei,
n-avem destul deșert să le oferim în schimb.

în vis poate fi trup aruncat în pământ,
în nisip,
în somn,
desperecheați.

neorbiți de lipsa nopții.

viața însăși știe că vei veni,
atunci când în genunchi mă plec cu greu.

nu-ntreba lutul din mine,
poate liniștea dinlăuntru, cea odihnită.

în morțile tale trăiesc orb,
mi-e inima prea multă
și-mi bate în ritmul tău
de tot!