agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-05 | |
stau cu palmele pe gânduri
le ascult vuietul tâmplelor și armoniile sau dizarmoniile trupurilor nenăscute sau demult născute aproape putrezite pentru o primăvară necoaptă încă îmi spun că este în parte și vina mea pentru ceea ce sunt acum dincolo de cuptorul lor în spatele gândurilor mă redescopăr poate prea lent într-un prezent care sigur este ochiul trecutului reflectat în oglinda timpului biologic deformate aproape ireale imaginile cresc descresc mă fascinează mișcările punctelor timpului pe umbră și într-un întuneric prieten aflu că sunt vie și că peste toate pragurile a crescut iarba amară a inimii o dau la o parte cu securea metaforei dintâi ascult verbul acela scurt și tac răscoaptă în cuptorul gândurilor pe treptele cuvintelor mă risipesc într-o mișcare spre sus pas cu pas constat că este o urcare infinită simt cum argintul trupului își macină verbele privesc buzunarele zdrențuite curcubeul alb pe care îl tot cos la capete de arc în spin răsucit într-un joc absurd al umanului apoi iubesc apoi vorbesc apoi orbesc tac nenăscutului dorurile tac blajinilor palida umbră și aripilor le prind mărțișoare de timp mă reculeg în visele ierbii într-o iarnă târzie pentru că fericirile vin târziu și ele pe margini de câmp încă plin de zăpadă neatinsă păscutul ierbii noi a devenit un lux slăbește ritmul primăverii se amestecă anotimpurile designerul a uitat pe bancheta din spate toate liniile riglele triunghiurile formele pe care le folosea pentru a atinge prin cultul tăierilor repetate perfecțiunea închipuita perfecțiune a creației umane dincolo de toate în spatele gândurilor ochii mei orbi măsoară așteptarea unica așteptare în care mă înscriu cuminte pentru a surprinde adevărul ființei ---------------- să-mi taci, Doamne, dorurile toate într-o coajă de brad în care să-mi lași, te implor, picătura de apă limpede a izvorului răbdării Anne Marie Bejliu, 5 martie 2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate