în pipa vremii lebăda-n murire
bolește fum suind a ta veghere
și pace e și albă în junghere
sub dulcea nelumirii făurire.

în noi erau de taină vreri stinghere
și sta în crez a noastră-nmugurire
lipsind o altă-n slavă lămurire
în nopți ce ne ucid de prin unghere.

cusuți cu agonie ca în ace
știam de tine sub un nimb credul
corola literei când se desface.

misterul din visare-n gând tu du-l
o liniște a pildei să ne-nșface
în timp privind prin ochii de pendul.