am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
și încă nu dă semne că s-ar opri
cu toate că trupul meu își cere odihna

singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară și-ți sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
și cu temerile mele

mi-ați pus mantie roșie pe umeri
ca să știți cine e cel ce plânge
și să fugiți cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor