ceafa pârjolită de soare se frânge sub sloiul de gheață al spaimei
dacă eu mă tem și ei se tem de mine.
nu pentru că aș fi eu mai bun
nu pentru că aș fi eu mai puternic
ci doar pentru faptul că iubesc
și știu că iubirea doare
lumea fuge de iubire și se mulțumește cu surogate
da, nu e ușor să iubești sau să fii iubit
mai ales atunci când te arunci cu toată ființa
împrăștiindu-te-n bucăți
ce cad și se usucă.
nedorite.
dacă toată lumea ar putea fi doar iubire și iertare
atunci răul s-ar strânge în hăuri
în hrube, în deșert
fugind fără să înțeleagă ce-l mână
iubirea e o rană ce nu se vindecă, o porți ca pe-o plagă
la vedere căci nu poți s-o ascunzi
ea se revarsă ca lumina, îmbrăcându-te
dar cine mai are nevoie de un suflet împlinit
când totul în jur se năruie?