agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2732 .



războiul sfârșitului lumii
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pecad ]

2018-06-20  |     | 



muma mi-a zis: mâine vom merge la munte să luăm
brânza era ca o zi în care nu trebuia să fac nimic să mă iubești.
am înghițit cu noduri, că n-o să te mai văd,
îmi făcusem planuri de astă-vară,
priveam stelele gândindu-mă la fata care-mi pocește cuvintele,
lumea crede că are ochii negri, dar dacă știi
cum să o privești, ai vedea că sunt verzi
și nici așa de rea când iubește.

ne-am întors seara.

cu privirea-n pământ, numărând pașii -
frunze de trifoi
ce nu aveau astâmpăr să împrăștie minciuni,
la tunsul oilor am ținut de-un berbec,
doar așa să mai uit de năroadă,
cum îi plăcea mumii să-ți spună:
pot să fac să iei pe cine vrei,
dar te lasă când ți-e lumea mai dragă dacă nu-i ursa ta.

rămase pierdută, tăcută,
tot timpul cinei am crezut că privegheam un cadavru.

faptul de-a fi refuzat mi se părea absurd,
mă gândeam să ies în mijlocul zilei, să strig:
sunt unul de-ai voștri - artist!
știu să cânt, să repar ceasuri
de buzunar, să scriu scrisori de parcă ar fi
de la copiii voștri morți pe front,
orice femeie este fericită cu mine.
într-o lume în care poeții sunt tot mai bătrâni și scriu
despre ce nu pot face asta produce emoții.

mergeam de parcă aș fi călcat pe morminte, luna se pregătea
să nască perechi de luceferi.

eram privilegiatul ai cărui părinți
nu se sinchiseau de nimic,
cât nu lăsam pe vreuna borțoasă,
nu le bătea poliția la ușă sau nu mă pricopseam cu niscaiva farmece.

vecinele mă priveau lung, aproape galeș, dacă m-aș fi luat după Liviu:
băi, ce le faci, că te sorb din priviri, probabil ești tu mai bărbățoi,
altfel nu se explică;
într-o zi a venit un coleg de-al lui la mine, la școală, își căuta iubita,
i-a zis:
da, unu' matur, bă, unu' matur!

presupun că viața intrase în mine cu furci,
cu topoare, nu-i înțelegeam violența
de-a mă îndrăgosti, patima cu care vorbeam, gesticulam,
puneam pe hârtie,
apoi o luam de la început, eu și aceeași plăcere,
indiferent prin câte înfrângeri trecusem,
știam că tot mai am de luptat,
mai sunt femei de iubit,
suflete flămânde, semințe neîncolțite,
încă se poate muri de cuvinte …


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!