Respiram mai liberă
Când adia briza verii
Mișcând petalele macilor.
Inima își regla bătăile
În ritmul vitezei pe șosea.
Dintotdeauna aș fi alergat
Ca și când nu aș fi atins pământul
De parcă l-aș fi părăsit
Pentru câteva secunde
Ca-n momentul decolării.
Inimile noastre
În același ritm
Demult nu mai goniseră;
Nici cerul după noi.
Stăpâneam întreaga lume
Mișcând-o cu povestea noastră
În imagini.
Simțeam pulsul câmpiilor
Atât de-aproape
În bătaia soarelui.
N-avusesem niciodată
Mai mult control
Asupra derulării
Amintirilor.
Doar in oraș
Încetineam.
Așteptam să treacă
Absența ta.