bătrânețea m-a gravat cu cearcăne și riduri
suspine înfloresc precum scaieții în deșert
dar zâmbetele mai răsar printre sublime lieduri
sângele tresaltă în extaz ca la concert.

trena luminii trece peste infinit de gânduri
visele se nasc din insomnii și aprige dureri
dau contur și grație slovelor din rânduri
detașată de singurătate și tăceri.

înving totuși timpul îl inund cu miasme
disoluție planantă în dialog aerian
în lacrimile limpezi se scaldă fantasme
iubiri pasionale transcend peste an.

senzații vitale au scăpat de marasme
crezul meu solemn va dăinui mirean.