cuvintele se strâng la sfat să hotărască ce și cum să-înfățișeze
iar vestea caută să mă ajungă...

nu se publică. nu ai audiență. nu ești vandabil.
am răsuflat ușurat. îmi era teamă că e Moartea-n telefon,
cu toate că ne-înțelesesem să mai aștepte

filele se usucă și cad... cuvintele plâng în streșini
e toamnă... nu, nu a patriarhului
e o toamnă banală și tristă ca multe altele

copertele caietului, semnul de carte, creionul bont
mașina de scris, noaptea, liniștea, somnul
totul se prelinge în uitare. ar mai fi testamentul... dar cuvintele sunt prea obosite

și dacă mâine va mai fi... poate mâine...