n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naște iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care își iau zborul stoluri de poezii

inimă boemă mai nutrești un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrânețea-i grea nu mai ești ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost

inimă flămândă de-a iubirii beție
toamna îți insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranțe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin

inimă visătoare cerul îți e aproape
de povara dorurilor să te mai scape