nevăzătoare de amar zidită
speranța-i oarbă-n glia care-i fiartă
de toamna asta, spre morminte hartă
sub glăsuiri de zodie cumplită.

adâncuri de mirare lacrimi poartă
și clipa-n triste ape-i învelită
lumina-n vămi e-n vreme ofilită
ci prețuri vând a tainei blândă artă.

prin țărm în sânge nunți revarsă mirii,
e-n bătrânețe frunza, către ploi
răcnind tăceri de infinit uimirii.

e astăzi fum din flăcări dinapoi
ci-n frica frigului ce-i dat venirii
e mâine-n inimile noastre sloi.