timpul fredonează un cântec de liră
arbori pe alei frunzele-și răsfiră
pianul și vioara cântă în tandem
vocale și consoane se-nghesuie-n poem

vântul în pași de dans mătură alei
eu cu bucurie savurez ceai de tei
am strâns sentimente de forță infinită
cu acorduri fantastice viața e definită

nouri arămii se-mprăștie-n amurg
au aștept speranțe din frumosul burg
meditez transcendental la univers
n-am nici o obiecție la faptul divers

romanța luminii vreau s-o simt în sânge
umbra închipuirii nu mă va constrânge