aprind o lumânare cu ardoare mă rog
păcatele mele Cristos să le ierte
în cartea vieții a scris un epilog
cerând învierea lumilor inerte

credința îmi conferă un suflu optimist
sunt pe calea dreaptă ce duce la cer
în stânca Golgotei am sculptat un Crist
să sensibilizeze timpul meu auster

iubirea de Cristos e virtute supremă
înalț o venerație spre spiritul sublim
aș vrea ca versul meu să fie diademă
pentru lumea sfinților cu care mă anim

pe credința luminată pun mare accent
concentrată zilnic pe avânt transcendent