am crezut mereu în dragostea universală
că toate ființele au nevoie de grija divină
știu că lumea se înalță pe albastră spirală
că ploaia e sfântă și ne spală de vină

rugăciunea e un exercițiu al iubirii mele
mă rog să fie pace pe pământ ca în cer
să piară bolile tristeți gânduri rebele
armonii să dăinuie în oricare ungher

nu există adâncime în iubire fără sacrificiu
uneori este nevoie de renunțare profundă
este nevoie să inventăm câte un artificiu
detașați de orgolii secundă cu secundă

freamătă intens în mine mănunchiuri de raze
flori de lumină cuminți se așează în fraze